marți, 1 decembrie 2009

Tara Urzicilor



Drumul asta ne-a mai destelenit neincrederea si ne-a reamintit de cum am vrea sa fie acest loc.
Maria a trecut prin Muscel. Am planuit cu ea sa construim aici un alt fel de case.
..case crescute din pamant, din lut si paie, printre copaci, pe sub ierburi.

Maria si  Ioana au vorbit mai multe si mai concrete. Au desenat ce au vorbit-doar casele sunt meseria lor..


In spatele curtii noastre exista o mica "Tara a urzicilor" loc inaccesibil vara de tufele urzicilor.
Aici ar putea creste aceste casute potrivite formelor locului.
Un fel case pe care le-am vazut prima oara aici:
http://www.simondale.net/house/index.htm

Noi i-am pus pamantul sub planseta, Maria a vazut in fata ochilor cum ar putea exista asa ceva si impreuna cu Ioana si-au facut planurile. Un plan de nota 10! au spus profesorii de la Ion Mincu.
... Asa a aparut proiectul  "Tara Urzicilor" :




Si pentru cine vrea sa ajute, sa se murdareasca, sa munceasca, in vara ce vine primim voluntari :)

marți, 24 noiembrie 2009

Drum nou?

Cica s-ar face drumul...nu e gluma.
Revin cu poze care sa marturiseasca in curand.
Planurile sunt facute, niste bani ar fi... munca a inceput.

La primavara urcam cu bicicleta?

ps 2 decembrie:
Drumul a fost lucrat, indreptat, nepietruit, fara santuri dar inca noroios.
Da, cred ca la primavara putem urca o tura cu bicicletele fara sa ne descentram rotile, spargem camerele si rupem franele.
Lumea spera si nu crede...nu vor crede pana nu or vedea piatra pe drum intinsa alba.
La fel a fost si cu lumina pusa in sat in 1994. Pana  cand stalpii nu au ajuns la intrarea in sat, pe ulita nimeni nu si-a cumparat nimic electric. Nu mai credeau oamenii desi vedeau.

joi, 8 octombrie 2009

Gura Satului- cronici la zi

A trecut ceva vreme. Lucruri s-au mai intamplat prin Muscel. Sa le luam pe rand:


-CloverFest: festival rock cu lumea satului impreuna; s-au simtit bine..le-a placut, mai mult fluierul lui Sorache mai putin tobele si basul..dar fetele frumoase, lumea vesela, mass-media locala i-a facut sa nu se mai simta ca in fundul pamantului.Tanti Dorica sa traiasca, ciorbele au fost mi-nu-na-teee...si la pret de o bere numai.
Un melanj fara tensiuni intre sateni si rockerii veniti sa faca galagie, sa bea multa bere, sa danseze.




- Floarea Gurgu- cineva a scris un articol intr-un ziar la ceas de seara si povestea ei a facut cativa oameni sa planga. Au vrut sa ajute, au trimis bani, s-au cumparat lucruri...a sarit si Crucea Rosie, voluntarii au carat, si au adus si din ce mai aveau ei pe acolo- de dat.


Restul lumii: s-a suparat. De ce nu au primit si ei...? Ca sunt multi batrani singuri..Adevar adevarat, dar nu a fost o misiune de salvare. A fost doar o poveste despre o viata grea de om si despre ajutor.
Ce s-a scris despre Tanti Florea puteti citi Aici,   aici, aici...
Pe 27 septembrie a implinit 87 de ani. La multi ani tanti Floarea si sa te bucuri in liniste de restul zilelor, si poate un pic mai fericita.

- Botez!  Alina si Vali Vlasceanu au facut botez mare in curte. Un baiat sanatos, vesel o sa alerge pe ulitele noroioase  la primavara viitoare..Acum e mic, sta cuminte. Sa le traiasca! Tanti Dorica si Nea Pita sunt si ei mandrii de primul nepot barbat.



- Roadele: iarba a fost buna si multa vara asta, prunele putine aproape de loc.

- Animalele: o vaca atacata miseleste de urs pe islazul din capatul satului. Nu a scapat. Alti ursi cu un regim de viata vegetarian s-au multumit cu merele fructele ce au mai apucat prin gradini. Drumul e plin de pomi cu crengile rupte si trunchiul zdrelit. Oamenii s-au grabit sa culeaga ce au avut, sa nu mai fie ursii ispititi sa coboare.


Cam atat din "gura satului Muscel" pe august-septembrie.

joi, 6 august 2009

COVERFEST!




Ne-am mutat cu blogul festivalului de aici.
Ne gasiti cu click pe poza sau la www.cloverfest.blogspot.com



29 AUGUST 2009

marți, 4 august 2009

CLAIA CARE VA SA FIE





Sau cum devin margaretele si albastrelele claie si provizii de iarna. Sau prezentarea circuitului ierbii in natura. Mai specific, partea cu element antropic.
Daca n-ai ce face, vara pe amorteala intr-un catun asa linistit poti sa te rogi de cineva sa te ia la fan. Adica, nici sa ii incurci ca au oamenii treaba.
Ne-am bagat si noi in seama, cu Alina si Vali, cu tanti Dorica si nea Pita si am vazut cum e.
Cositul e primul si cel mai greu. Nici nu prea mai sunt oameni, in fapt doar 2 baieti care cosesc cu ziua la oamenii mai batrani din sat. Daca prinde cineva cositori, adusi din satele din jur, nu mai apuca sa plece de acolo. Trage lumea de ei. Munca e grea si plata e buna: adica pe langa bani le dai acolo de mancat consistent- ca la coasa, nu doar mamaliga cu branza- 3 mese pe zi si la fiecare masa tuica, fix 1 litru pe om / zi. Si dupa o zi de coasa stropita bine auzi cum chiuie lumea pe dealuri. Gata pogonul la pamant, gata tuica, gata constienta! Pana in noapte se aud fluieraturile si hauielile peste dealuri.

In rest, daca n-ai noroc sau bani de cositori profesionisti, fiecare se lupta cu iarba lui, mai cheama copiii, rudele, sau daca nu are pe cine iese singur la cosit. Mai coseste un pic, se mai odihneste, se mai umezeste la inima si inapoi cu ciuda si resemnare (!) pe iarba.
Dimineata daca ai inima in tine sa te trezesti la sase auzi harst- harst! cositorii si cioc-cioc ascutitul coasei. Cositul e un sport de echipa, sincron, cu doi- trei oameni in acelasi ritm.

Face mai intai barbatul treaba grea- taie iarba la ras in brazde-si apoi restul familiei, femeia care risipeste iarba sa se usuce. Urmatoarea zi se suie tot barbatul la claie si in jurul tapusului infipt in pamant- axis mundi- invarteste iarba in vartejuri de jur imprejur. Femeia, si restul familiei, fac acum partea grea, aduna iarba din copite intr-un loc, grebleaza iarba ramasa pe loc si arunca fanul sus pe copita.

Nu-i usor, iarba daca nu e bine coapta atarna greu. Se mai da si cu sare, asa dupa ochi, sus in claie- sa nu intre soarecii in ea, sa nu putrezeasca.

Claile se fac mari, cam 4-5 metri, si barbatul cocotat aranjeaza iarba in vartej. Te uiti ca de abia poti sa ii mai arunci fanul sus cu furcoiul ("tapoi") si mai ai inca 4 capite de pus. Ei zic ca intra..stiu ei ceva. Si vezi cum de acum iarba pe langa stalpul din mijoc incepe sa fie din ce in ce mai batuta, indesata. Pana la urma urci totul in claia imensa, si omul din varf e departe. Acum se foloseste de sfoara din poza si aluneca usor jos.
A, si mai inainte se fixeaza claia cu proptele, se perie toate paiele in jos sa alunece ploaia pe ea.
Asta e varianta scurta. Adica daca vremea e uscata in 3 zile margaretele sunt cosite- stranse in copite-si facute claie.
Alfel, daca ploua, oamenii n-au decat sa invarte in iarba si sa o cocoate pe sarme la uscat pana vrea vremea sa se usuce. Au n-au treaba se duc sa invarta si sa risipeasca iarba in diverse forme: la agatat, la intins, prepeleci, purcoi, copite, etc. Daca vara intri in Muscel si vezi iarba la uscat iti place. E frumoasa asa intinsa si mirositoare prin gradini..desi..este o iarba cu risc ridicat.

Morala : Mai avem nevoie si de iarba.


luni, 18 mai 2009

POVESTEA VORBEI- ep.2



Nea Romica Gurgu ne-a invatat ieri 3 lucruri, cica:

- "logodan " (in petit) sa pleci de dimineata
- la petrecere sa te duci la sfarsit
- cand te iei la un joc de noroc sa joci cu cel mai bun

luni, 4 mai 2009

Povesti din Muscel : DOUA "CLOAPOTE"




Adica doua clopote. Din alea, mari de vaca, talangi in toata regula.

Doua "cloapote" despart 2 frati de mai bine de 30 de ani. S-ar zice ca e lumea ambitioasa...nu se lasa usor la impacare pe aici.
Doi frati s-au certat pe aste doua lucruri acum ceva vreme. Unul l-a lasat in grija la altul, omul nu si-a mai amintit - poate sa i le fi luat si lui cineva?!- sau o fi avut o trebuinta mai mare decat frate-su al mic....ei bine din aceasta isprava au ramas asa. Certati si ambitiosi.

Trec unul pe langa altul cu greu, nu i-am vazut vorbind pana acum. Unul din ei a coborat in Moroieni, prinde turistii turtiti de rucsaci pe la fantana cu salcie si ii intreaba de afaceri. De pamant. Nu vor sa cumpere?? Ieeeeeftin.... timp sa ai.

Nea Gicu si Nea Torica s-au suparat de la doua "cloapote" si cam atat in esenta....mult am stat perplexa dupa ce am auzit povestea. Ca doar nu ai vazut asa ambitie si cearta din nimic, care sa nu treaca atat amar de vreme.
Mai tarziu am inteles ca nu clopotele se pierdusera intre frati, ci increderea. Neincrederea a paraginit sufletul de a ajuns in "parloaga", ca pamantul neingrijit, singur si invrajbit cu samanta buna.

Povesti din Muscel : NISTE LUMINA


Tanti Leana s-a stins fara lumina.
S-a nascut in Muscel, ca mai toata lumea de aici, in casa mica a lui Nea Lazar. Pana sa se vanda casa mai venea pe acolo. Desi casa era pustie de 10 ani si darapanata era acolo o camera cu un pat in care se mai odihnea lumea. Sa mai fie casa locuita un pic. Nea Damian mai venea si el pe aici sa mai stea din cand in cand in casa parinteasca.

Tanti Leana ramasese singura de multa vreme. Copiii in targ si jos la Moroieni. Ar fi vrut si ea sa plece din Muscel, ar fi vandut cuiva ca sa se coboare mai repede. Nu a mai avut timp.
In iarna au gasit-o cazuta pe pietrele din fata casei. Murise de 2 zile si ar mai fi stat asa daca nu ar fi fost vaca ce se vroia mulsa, hranita si care a atras atentia vecinilor.

Tare se temea sa nu moara singura si fara lumanare. Dupa ce a murit in pod au gasit doi saci cu lumanari si chibrite... sa fie. Pentru cand va avea si ea nevoie. Mereu cumpara lumanari si chibrite de pe la manastiri. Niste lumina si pentru ea.

luni, 27 aprilie 2009

POVESTEA VORBEI

O comunitate relativ izolata ca Muscelul ajunge sa isi creeze un limbaj propriu, uneori hazos pentru cei deprinsi cu rigoarea academica a limbii alteori simplu si dureros de direct. Cumva neinteligibil la prima auzire. Punem aici vorbe care ne-au sunat altfel:

Oameni din Moroieni despre Muscel: " Ce ati cautat fratilor la Muscel ?? ...ca acolo e pitoresc rau de tot"

Tanti Dorica: " Pamantul e fugitiv pe aicea pe la noi"

Tanti Mieluta : "Mai Ovidiu, voi ati avut legata o ata dupa voi..."



Nea Petre Gurgu- cel orb- mai sus de nea Costica : " O viata are omul, nu una buna si una de purtare"

Floarea Gurgu 85 ani : " Barbati-miu .. a murit la 40 de ani.. si pe mine a ajuns sa ma urasca pamantul, buruienile !"

Vali : "Ma, chestia asta cu spalatul e treaba de femei nu de oameni! "

Nea Nicu: "N' avem aici nici biserica nici cimitir. Scoate mortul fum pana jos de cat il zdruncina caruta"

to be continued...
multumim pe aceasta cale prietenului nostru, om priceput in a tine un blog alive si care detesta bibelourile

miercuri, 22 aprilie 2009

Dumul oaselor...drumul nimanui

Al cui este drumul?
Al statului ca deh...ar trebui sa aiba grija de oameni?
Al oamenilor ca deh...pe el isi duc duminica la piata cascavalele si cara proviziile?
Al turistilor care se bucura de salbaticie ?
sau si mai bine..
Al celor care il exploateaza si il folosesc pana la desfigurare? Taietori de lemne care rad padurea si desfunda drumurile.

Dar drumul ramane al nimanui.
Ar trebui sa fie artera de viata care hraneste locul si face viata mai usoara. Si totusi un drum ca in palma ar deschide acces usor oricui. Si celor care ar veni si ar abuza si celor care ar veni si ar strica. Asa ca drumul deocamdata protejeaza. Si numai oamenii locului vor putea sa gaseasca oblojelile lui suficiente doar nevoilor lor, cailor, carutelor, poverilor lor nu prea mari.

Drumul nu mai poate fi facut de "autoritatea lumeasca" pentru ca ei nu ii mai pasa de o mana de oameni cu putere de vot nesemnificativa.... Dar oamenii asteapta si spera. Si in fiecare primavara "se vorbeste ca se va face si drumul"
Intre timp lumea imbatraneste, tinerii fug si puterile se subtiaza. Nu trebuie mult, dar trebuie in primul rand vointa comuna a tuturor oamenilor locului. A oamenilor care sfintesc locul si nu lasa drumul sa piara.

marți, 3 februarie 2009

DRUMUL

Sapte kilometri despart oamenii din Muscel de restul lumii. Drumul aspru spune de fiecare data o poveste care se repeta... cu suisuri si coborasuri, despre oameni care lupta si locuri uitate.

Noroaiele, indiferenta, sperantele luate in ras, dezbinarea .... gatuiesc artera precara de viata ce duce spre sat.

Ruina drumului a alungat multi oameni iar altii au ramas captivi aici. Batranii nu au mai coborat din sat de ani intregi.
Patru copii il strabat in fiecare zi spre scoala din Moroieni si restul satului duminica spre targ.


video


Din cand in cand, calatori straini pe DRUMUL Muscelului se bucura de LOCURILE lui...

luni, 2 februarie 2009

MUSCELUL ...

video

duminică, 1 februarie 2009

"VIZITATORII"

Au vazut Muscelul DE APROAPE ....

video

Au vazut, le-a placut

Traian

formula-as

Fispas


paveltika

reporter-db

adevarul (sic!)